Anca, te-am cunoscut acum câteva luni, cu ocazia ultimei formări de coaching pe care am parcurs-o, tu fiind unul dintre drăguţii clienţi care au fost suficienţi de curioşi si de deschişi ca să îşi dorească să beneficieze în ultimul nostru modul de practică intensivă , de o şedinţă de coaching. Te-am văzut şi te-am plăcut încă de la început, pentru vulnerabilitatea ta, dorinţa autentică de a te înţelege cu tot cu nevoile tale, dorinţele, aspiraţiile, micile frustrări de zi cu zi, dar mai ales pentru pasiunea ta dedicată lemnului, prelucrării şi transformării lui în obiecte speciale, în care regăseşti şi un strop din sufletul celui care le-a meşterit.

A fost natural şi de la sine să te invit să facem acest interviu împreună. Îmi doresc ca oameni aşa cum eşti tu să inspire curiozitatea şi neastâmpărul de a explora şi căuta pasiuni în noi, care au rămas poate nedescoperite încă.

După un ping-pong substanţial de poze, idei, mesaje, întrebări, propuneri, iată ca ajuns cu interviul la forma lui finală, aşa că vă invit să descoperiţi în rândurile de mai jos magia jocului cu lemnul, aşa cum o înţelege şi o trăieşte Anca Erascu.

 

Anca, spune-ne te rog în câteva cuvinte despre tine: cine eşti, în ce crezi, ce anume trebuie să se întample ca abi să aştepţi să înceapă o zi, o noapte, o dimineaţă?

Sunt o bucureşteancă adoptată, însă în curs de adaptare la agitaţia de aici, chiar şi după mai bine de zece ani. Vin din Constanţa, unde am crescut cu nisipul în dinţi şi pescăruşi la geam, şi unde probabil aş fi rămas dacă nu visam să devin psiholog de capitală. Contextul m-a dus în cu totul alte direcţii, am încercat să plătesc chiria cu diploma de psiholog însă nu a mers, aşa că vreme de mulţi ani am lucrat în HR. Şi a fost o alegere bună.

Ce faci în prezent?

De o lună învăţ lucruri noi, multe şi în viteză. Sunt Team Leader pentru echipele de Purchasing pentru Italia, Germania şi UK, în cadrul Michelin. Am lăsat HR-ul în urmă, şi explorez curioasă noul domeniu, este un reset fantastic pentru creierul meu să lucrez cu atât de multe date necunoscute şi să caut soluţii.

Spune-ne despre o zi din viaţa ta în care ai fost cu adevărat fericită, o zi pe care să o povesteşti la nepoţi 🙂

Ziua cu adevărat fericită din viaţa mea este ziua în care am realizat că nu trebuie să aştept un moment anume, ceva spectaculos, care să mă scoată din monotonie. Că existenţa noastră nu se compune doar din vacanţele pe care le aşteptăm un an de zile ca să putem respira şi nici din experienţele inedite în doi, pe care poţi surpinzător, poţi să le descoperi şi la două străzi distanţă de tine. Cred cu tărie că starea noastră de bine depinde mult de ceea ce facem cu ce se întâmplă în restul timpului. De lucrurile comune şi simple. De cele 856 de prânzuri în doi, în aceeaşi casă. Fix din aceleaşi farfurii. De momentele de libertate şi de frumos pe care ţi le acorzi între vacanţe exotice anuale. Poate chiar şi în Pipera, între pereţii de sticlă.

Aşa că am „spart” binele, aşa cum mi-l reprezentam eu pentru mine, în lucruri mici şi simple şi încerc să-i fac loc în agenda aglomerată. Aproape zilnic.

De unde pasiunea pentru lemn? Cum a apărut în viaţa ta?

I’m just a vintage soul”. Cred că de aici îmi vine. Mobila modernă pentru mine este ca mâncarea fără sare. Arată bine pe afară (şi probabil şi pe interior) dar nu are gustul pe care mi-l doresc. Este impersonală, nu îmi transmite nicio emoţie. Lemnul, în special cel vechi, are o poveste a lui şi ce mă fascinează este să îi adaug noi elemente şi să îl pun în valoare prin modificările pe care i le aduc.

Este ceva în mine care tânjeşte după vremurile alea simple, netehnologizate, cu oameni ne-grăbiţi şi pasionaţi de frumos. Habar nu am dacă viziunea este mai idilică pentru că asociez perioada cu copilăria, dar nu cred că asta contează prea mult. Cert este că acum renunţăm prea uşor la oameni şi la obiecte, pentru că avem multe opţiuni în jur şi certitudinea că următorul va fi mai bun, nu? Eu aleg să le prelungesc viaţa. Caut lemn folosit peste tot, în poduri, pe străzi, în casele cunoscuţilor. Sunt o colecţionară, uneori greu de înţeles, de tot ceea ce alţii au ales să arunce.

Probabil că nevoia de a retrăi momente frumoase din trecut m-a adus aici. Probabil ca şi site-ul unui domn talentat din Dumbrăveni care restaureaza mobilier m-a făcut să visez. Şi probabil că şi Pinterest mi-a hrănit nevoia de frumos şi a deschis apetitul pentru tot felul de proiecte, inclusiv din lemn nou.

Birou din paleţi, Anca Erascu

Birou din paleţi, Anca Erascu

 

Birou din paleţi, Anca Erascu, hand made

Birou din paleţi, Anca Erascu, hand made

 

Birou din paleţi, Anca Erascu, hand made

Birou din paleţi, Anca Erascu, hand made

De cât timp faci obiecte din lemn?

Fac asta de 1 an. Am început cu podurile bunicilor, unde am găsit o valiză de lemn prăfuită. Mi-a luat trei zile să dau jos cele 4 straturi de vopsea de pe ea, cu o bucată de şmirghel, diluant, şpaclu şi tot felul de unelte găsite în lada de lucru a tatălui meu. Acum este proaspăt vopsită şi găzduieşte o mână de fotografii alb-negru.

Valiză recondiţionată, Anca Erascu

Valiză recondiţionată, Anca Erascu

Uneori folosesc şi lemn nou, netratat fie pentru proiecte mici, cutii, poliţe, sau mini-tablouri pictate, fie pentru proiecte ceva mai complexe. În cazul acestora, implic şi specialişti sau mai bine zis oameni pricepuţi, care au atât aparatura cât şi cunoştintele tehnice necesare. În viitor mi-ar plăcea să dezvolt mai mult zona de mici decoraţiuni din lemn, create şi pictate de mine. Iar pentru proiectele mari să implic oameni talentaţi, care nu au neaparat legătură cu lemnul dar care sunt atraşi de domeniu. Poate chiar foşti meseriaşi din sate.

Ce îţi place la lemn?

La lemn îmi place că are personalitate. Că i se vede vârsta şi nu se „simte” inconfortabil cu asta :). În plus, nimic din ce îi faci lemnului nu este ireversibil. Îţi permite să explorezi şi să îi dai cu totul alte forme şi culori decât cele pe care le-ai încercat iniţial, fără ca asta să se vadă neaparat. Şi îmi place să îi conserv ideea de vechi, ba chiar să o accentuez.

Care este obiectul de până acum, făcut de tine, care îţi este cel mai drag?

Birou din paleţi de mai sus. O rudă m-a ajutat să transform un palet vechi de lemn într-un birou complet funcţional. Avem proiectul în minte de câteva luni bune însă predispoziţia către procrastinare m-a sabotat o vreme. Amânam momentul de start pentru „atunci când…”. Şi ştim cu toţii că atunci când trebuie să găsim pretexte ca să nu facem ceva, nu e nevoie să cauţi prea departe.

Delegand câteodată partea de prelucrare/finisare a lemnului, am timp să fac research despre estetica „vintage”. Şi pentru shopping-ul la Hornbach, care s-a transformat în pretext pentru glume savuroase cu cei apropiaţi. La final, am reuşit să transform proiectul din minte în ceva concret, până la mici detalii. Şi, dincolo de rezultat, care nu va fi niciodată perfect, este procesul în sine care mă încarcă pozitiv şi dă un sens nevoii mele de frumos.

La vânătoare de comori în Hornbach, cu Anca Erascu

La vânătoare de comori în Hornbach, cu Anca Erascu

Cărui public i te adresezi cu obiectele tale?

În teorie ştiu „profilul psihologic” al publicului meu, însă nu ştiu dacă există concret în jurul meu. Dacă mă raportez la ai mei, care nu ratează nicio ocazie ca să îmi spună: „Dar de ce nu te duci la Ikea, că au atâtea produse?”, probabil că m-aş limita la prieteni şi la uzul personal. Dar observ, placut suprinsă fiind, că sunt destui oameni în jur cu interese şi preocupari ceva mai neconvenţionale, care sunt receptivi la ideea de frumos „customizat”. Care prefera din ce în ce mai mult pub-urile cu mobilier şi accesorii de lemn vechi, recondiţionat. Sau chiar obiectele DIY (do it yourself), încropite din diverse materiale reciclate.

Care sunt momentele tale de inspiraţie şi creaţie?

Momentele mele sunt în general în weekend. Şi uneori seara, după job, când am suficientă energie încât să nu transform proiectul meu artistic într-un nou „to do”. Ci să îl văd în stare pură, golit de orice obligaţie şi presiune.

Once upon a time, Anca Erascu, handmade

Once upon a time, Anca Erascu, handmade

Cum îmbini munca full time cu pasiunea ta de a meşteri obiecte de lemn?

Încerc să nu le îmbin, ci să le separ. Mi s-au impregnat atât de mult în ADN ideea de deadline şi de KPI/performanţă de la job, încât mi-am propus să mă eliberez de orice fel de presiune atunci când mă dedic acestei activităţi. Şi, mai mult decât atât, să renunţ la a mă evalua prin prisma rezultatului final. Avem, şi aici mă includ, tendinţa de subestima procesul în sine când, de fapt, de acolo înveţi. Dacă mi-ar ieşi fix cum vreau toate proiectele, probabil ca m-aş opri chiar acum din tot ce fac. Şi singura opţiune ar fi să stau să le admir, dar până şi asta s-ar termina la un moment dat.

 Ce este usor şi ce este greu în această combinaţie?

Între cele două am nevoie, de cele mai multe ori, de un buffer. Lemnul are efectiv „sedativ”, mă scoate complet din lumea lui TREBUIE, în lumea lui „a fi”. Mă face să pierd orice noţiune a timpului, şi chiar înlocuieşte cu succes pastilele pentru dureri de cap :).

Nu am timp mai mult decat înainte, ba chiar aş zice că este exact invers. Singura diferenţă este că acum îmi fac timp. Dacă stau bine sa ma gândesc, programul meu implică mai puţin timp pentru socializare decât înainte, dar mă simt confortabilă cu asta. Atât timp cât te simţi bine cu ceea ce faci, mai puţin contează ce faci exact sau ce cred alţii despre alegerile tale. Mi-a luat timp să diger treaba asta, cu atât mai mult cu cat vremurile actuale par să valorizeze foarte mult ideea de „etichetă” estetizată excesiv, în spatele căreia se ascund oameni la fel de imperfecţi ca oricare dintre noi.

Cum ştii să ai grijă de tine în perioadele de muncă intensă?

Îmi este (încă) foarte greu să stau pur şi simplu. Să fac NIMIC. Îmi vin idei şi mă apuc să fac diverse lucruri.

Ce om a avut un impact major în viaţa ta şi de ce?

De departe, omul lângă care am ales să traiesc. Pofta lui de viaţă şi forţa cu care face lucrurile să se întâmple m-au susţinut în absolut tot ce fac.

Care sunt top trei cărţi pe care le recomanzi şi care te-au ajutat în activitatea ta?

Citesc pe unde apuc şi ce apuc. Nu am neaparat nişte referinţe, în general Pinterest, bloguri şi mult youtube pentru tutoriale.

Cum vrei să surprinzi oamenii cu proiectele tale? 

Cred că cel mai bun răspuns este chiar această lucrare:

Always deliver more than expected, Anca Erascu, handmade

Always deliver more than expected, Anca Erascu, handmade

Unde a fost cel mai inedit loc unde ai lucrat?

Pe acoperișul blocului lucrând la o ramă.

Anca Erascu, rama, handmade

Anca Erascu, rama, handmade

Unde te pot găsi oamenii dacă vor să te contacteze pentru o comanda obiecte pe lemn?

Pe Facebook, Anca Erascu, unde sunt tăguită în plină acţiune şi/sau cu obiectele la care lucrez, email: erascu_anca@yahoo.com sau tel: 0744319399. Momentan. Pe site-ul personal, ceva mai încolo.

 

Anca, îţi mulţumim pentru creativitate, deschidere şi tot ceea ce ai împărtăşit cu noi. Îţi doresc multă inspiraţie şi proiecte cât mai frumoase, iar pentru cei care ne citesc, haide să încheiem postul cu unul dintre cele mai simpatice obiecte pe care le-am văzut în ultimul timp, evident handmade by Anca Erascu:

Cuier de hol cu lada, handmade by Anca Erascu

Cuier de hol cu lada, handmade by Anca Erascu

11208946_10205418245229790_1780933388_n

11216257_10205418241149688_1988863052_n

 

Dacă ți-a plăcut acest post, fericește-mă cu Like-ul tău la pagina de Facebook si fă un gest frumos
și dă-l mai departe oricui crezi că îi este util. Sharing is caring :)! Mulțumesc pentru că ai trecut pe
aici și m-aș bucura să îți fi dat motive întemeiate ca să revii!