Timp de citire: 8 minute.

Fără parcurgerea explicațiilor lui John: 5 minute.

Poveste 1

Maria, brunetă, tunsă băiețește, avocat pe profesie. Are două pisici pe care le tratează ca pe doua regine. Muncește într-o zi obișnuită de lucru 10-12 ore. Opt ani într-o relație în care a dat totul, așteptând cuminte divorțul lui. Care a avut loc, și, chiar la scurt timp, exact așa cum a promis, și-a făcut publică a doua lui căsătorie. În pozele de pe Facebook apare el, cu un papion roz la gât și o femeie roșcată, cu coc și voal de mireasă. Trei ani cu izolare și drum bătucit dus întors, pe traseul casă – birou, de foarte puține ori cu abatere. Terapie în fiecare joi seară. Recuperare psihologica în jurul vârstei de 39 de ani. La 42 de ani, Maria este în continuare în compania pisicilor, împăcată deja cu ideea că în viața asta, maternitatea nu a fost pentru ea. Povestește din când în când, la un pahar de vin cu fetele că și-ar dori și ea o familie și un el alături. Alungă pe cât posibil din minte întrebarea despre cum ar fi arătat viața ei acum, chiar în acest moment, dacă ar fi renunțat mai din timp la relația cu papionul roz, despre care știa instinctiv că se va termina așa.

Poveste 2

Marcel, 35 de ani, manager logistică. Concluzia lui după cinci relații grele la activ? Sub aparența normalității, multe nebune circulă libere pe stradă. Femeile întâlnite de el au fost complicate, instabile și crizate. Știe de mult că nici cea care îi este acum alături nu este cea pe care o caută, însă frica de a fi singur și probabilitatea ridicată din calculele lui de a peste o altă nebună, îl blochează într-o relația căldicică, în care nutrește suficient atașament și afecțiune cât să-și dorească în continuare concediul de vară în doi, cumpărăturile de la Obor de sâmbătă dimineața într-o sacoșă cu toarte de care se atârnă plictisit fiecare, și bineînțeles supa de găina de la final de săptămână, de la mama ei. Își spune că nu este chiar atât de rău…până când, începe să doară din nou banalitatea și lipsa de comunicare pe care o trăiește zi de zi, și atunci își amintește că de fapt, chiar este rău.

Poveste 3

Eugen, 28 de ani, programator. Își urăște scaunul strâmb căruia îi lipsește o roată, job-ul, biroul, șeful, echipa. Visează cu ochii deschiși suficient de des cum se ridică în timpul ședinței de luni dimineața, dărâmând în plin avânt scaunul pe care se află și trântind ușa de perete în timp ce își strigă din mers demisia. Mai exact, visează asta de fiecare dată când se ridică de la birou cu ochii injectați de linii de cod pe care le urmărește cu ură, ca să-și mănânce sandvișul adus de acasă. În drum spre tonomatul de cafea, se vede coborând ultimele trepte de la firma și lăsându-i pe toți cu ochii în soare. Apoi se întoarce cuminte la birou, își pocnește degetele cu zgomot și se reapucă de treabă. Nu, nu azi. Sigur maine va fi o zi mai bună.

***

Cat costa timpul tau?

Timp

Maria, Marcel si Eugen au crezut că timpul este pe gratis, că nu (îi) costă, este destul și nu se termină, că pot încerca de câte ori vor, fără să plătească un preț.

Au trăit experiențe la care le-a fost greu să renunțe. Mai ales pentru toți aceia ani adunați grămadă, în care au dorit, au încercat, s-au zbătut, zvârcolit, luptat, visat. În care au căzut și s-au ridicat din nou, s-au consolat că așa este viața și au visat din nou, cu și mai mult dor.

Acum toți trei știu să răspundă la întrebarea “Cât costă timpul tău?”. De fiecare dată, fără excepție, timpul a fost plătit cu propria viață.

Așa crede și John, cel mai bătrân bancher pe care l-am cunoscut vreodată, expert internațional în investiții la bursa de vieți. John, care i-a avut clienți deja pe Maria, Marcel și Eugen, a insistat să împărtășesc cu tine trei idei din practica lui de succes și pe care mi le-a spus anul trecut, în timp ce ne plimbam într-o dimineață de vară, prin parcul IOR.

Iată mai jos ideile lui John.

Idee 1. Fii curios despre tine, despre ce faci de la sine și ce faci forțat, acceptă-ți adevărata ta natură și nu te lupta cu tine însuți. Construiește pe ceea ce deja există și fă mai mult din ceea ce deja merge.

Idee 2.Trasează-ți o limită de timp clară în minte. Fă tot posibilul ca până te întâlnești cu această limită, să dai tot ce este mai bun din tine. Acționează, încearcă ceva diferit, comunică, vorbește, întreabă și fii curios. Fă schimbările la tine pe care ți le dorești la ceilalți. Și dacă tot nu merge și nu merge, ai două alegeri: stabilești o altă limită și repeți experimentul sau, plătești pentru o perioadă de timp cu suferința proprie și durerea acceptării și te oprești să îți mai vinzi zile din viața ta în încercări care ți-au demonstrat că duc la aceeași concluzie.

Idee 3. Nu există un singur factor de reușită. Pentru cele mai importante lucruri, succesul presupune de fapt, evitarea multor cauze de eșec posibile.

Și detalierile lor mai jos:

Ideea 1. Acceptare de sine

Dacă ești o persoană pragmatică, nu vei putea sa te schimbi cu totul într-una visătoare. Dacă ești un introvert, nu vei putea să te transformi într-o persoană care gesticulează cu empfază, își discută deschis problemele în public sau face împărtășiri tabu fără reținere. Dacă pentru tine banii contează foarte mult, nu spune și nu pretinde de la tine să nu conteze. Dacă te oferi de cele mai multe ori să ajuți, să susții și să contribui, nu te vei putea transforma într-o persoană complet indiferenta și pasivă. Și tot așa.

Ideea 2. Gândește situațiile de viață pe perioade limitate și uită-te la ele ca la un experiment

Stabilește care este ipoteza pe care dorești să o testezi în acest experiment, care sunt criteriile de măsurare și aplica-le. Se poate întâmpla ca efortul, ambiția, perseverența, dorința de reușită, să nu aducă rezultatul pe care ți-l dorești, oricât de mult ai încerca. Să vezi situațiile de viață ca pe experimente, nu implica lipsa acțiunii susținute, a dorinței sau speranței pentru un anumit rezultat, ci acceptarea faptului (chiar de la început) că, la un moment dat, lucrurile s-ar putea să nu meargă așa cum își dorești. Înseamnă de asemenea, să monitorizezi câte încercări ești dispus(ă) să încerci.

L-am întrebat pe John de ce nu ne ies lucrurile pe care ni le dorim așa de mult? Inserez aici răspunsul lui.

Explicațiile pot fi multe și variate și depind mult de context și specificul situației. Nu există reciprocitate, nu este acum momentul cel mai bun, nu ai încă pregătirea necesară, mai ai ceva de învățat, există nepotriviri consistente pe care le descoperi pe parcurs, nu există valori comune, lipsește experiența de viata, lucrurile evoluează foarte diferit, etc.

Ideea 3. Avem tendința de a căuta explicații ușoare ale succesului care implică un singur factor de reușită

John mi-a explicat ca de cele mai multe ori lucrurile nu stau așa și că cel mai bine exprimă acest fapt fenomenul Anna Karenina. Fenomenul se reflectă atât de bine în fraza de început a romanului lui Tolstoi “Familiile fericite sunt toate la fel; fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei”.

Ca să se facă mai bine înțeles, John mi-a explicat că prin această frază, Tolstoi a vrut să spună că, pentru a fi fericită, o căsnicie trebuie să reușească în numeroase aspecte: atracție sexuală, înțelegere în privința banilor, disciplina copiilor, religie, rude și alte chestiuni vitale. Nereușita în oricare dintre aceste aspecte esențiale poate condamna o căsnicie, chiar dacă are toate celelalte ingrediente necesare pentru fericire.

***

În experiența de-o viață a lui John a putut să testeze de nenumărate ori aceste trei idei pe care m-a rugat să le împărtășesc cu tine, alături de câștigurile lui odată ce a devenit expert în investiții și tranzacții pe bursa de vieți:

1. Timp.

2. Fericire.

2. Viața devine un dans și nu o luptă.

John mi-a rugat să-ți transmit salutările lui și să te invit să reflectezi mâine dimineața la cafea, la trei întrebări:

1. Care parte din natura ta alegi să o accepți și mai mult?

2. Care este limita de timp ca să rămâi în situația…? Care este ipoteza pe care vrei sa o testezi? După ce criterii?

3. În contextul…ce lucruri ar trebui să se întâmple ca să NU fie unul de succes?

 

Notă: detalierea ideei 3 am extras-o din cartea “Viruși, arme și oțel”, cap. 9, “Zebrele, mariajele nefericite și principiul Anna Karenina”. O carte pentru care autorul Jared Diamond a primit premiul Pulitzer.

(Sursa poză)