Spunem în postul trecut că voi vorbi şi despre blândeţe. Sunt atât de multe situaţii de viaţă în care ar conta enorm să ne spunem o vorbă bună, în care am putea să ne spunem şoptit ştiu că doare, sau ştii că ai mai fost pe aici şi ai ieşit cu capul sus, sau poate să ne reamintim că va trece şi asta.

Şi totuşi nu o facem.

Nu o facem pentru că încă nu ne vedem pe noi cu puterea de ne schimba o stare interioară din rău în puţin mai bine.

Din suferinţă în toleranţă, din victime în adulţi resposabili de propria lor stare de bine.

Pentru că încă confundăm exteriorul cu interiorul. Pentru că, de ce să nu fim sinceri, ne este frică de tot acel tăvălug emoţional care se poate stârni în noi de la o privire mai neprietenoasă de peste zi, refuzul unui client, o excludere din gaşca de la job, o nereuşită profesională, îndoila amară pentru decizia luată.

Şi cum nu putem să fugim de noi înşine, credem că tot ce ne rămâne este lupta cu ceea ce simţim şi trăim, mânaţi în bătălie de iluzia că ne putem controla emoţiile şi gândurile.

De parcă ştie cineva ce emoţii va simţi mâine pe vremea asta sau ce gând îi va traversa mintea peste fix doua săptămâni, la ora 9 şi 10 minute dimineaţa…

Aşa că, paradoxal atunci când doare şi mai tare, ne dăm un brânci enervaţi că iarăşi nu suntem sau că nu putem mai mult. Ne spunem printre dinţii strâşi că uite, un alt lucru pe care ni l-am propus nu ne iese, că nu suntem suficienţi de buni, că oricum suntem slabi, incapabili, inutili, incompetenţi.

Sună melodramatic poate, însă pentru mulţi dintre noi, ceea ce descriu mai sus este o realitate de zi cu zi.

Iată câteva idei mai jos pentru a deveni mai blând cu tine.

  1. Mai ales în momentele foarte tensionate, te poate ajuta întrebarea aceasta: Care este cel mai mic lucru pe care îl pot face acum pentru a mă simţi mai bine? Nu trebuie să fie nimic revoluţionar. Poate alegi să iei o pauză sau să bei o cană de ceai.
  2. Când simţi o emoţie foarte puternică, numeşte-o. În sinea ta, şoptit sau cu voce tare. Acum trăiesc emoţia numită…furie. O simt în stomac şi în gât. Dacă i-aş da o culoare ar fi violet închis. Sunt furios(ă) pentru că… Observă că nu poţi controla – nici când a apărut şi nici când va dispărea. Oricât ar fi de greu, încearcă să nu te opui acelei emoţii. De cele mai multe ori refuzul de a trăi o emoţie este dat de mult zbucium mental, minte agitată, argumentări de tot felul. Când eşti cu totul în cap, nu ai cum să fii în acelaşi timp alături de ceea ce trăieşti. Coboară din cap şi lasă emoţia să existe fără să o mai tot etichetezi şi să o explici în tot felul de moduri. Doar las-o să fie şi încearcă să o vezi ca pe un musafir nepoftit – nu tu eşti de vină că este acolo şi nu tu decizi cât timp te vizitează. Îţi garantez însă că sunt şanse mult mai ridicate să te lase în pace din momentul în care o accepţi.
  3. Schimbările îşi cer preţul lor iar deciziile se fac, nu doar se iau. Aşa că, dacă eşti într-un proces de schimbare, cel mai probabil în urma unei decizii luate în trecut, atât timp cât decizia ta nu este una ireversibilă, dă-ţi un timp limitat în care vei face tot posibilul ca să explorezi căi prin care să dovedeşti că decizia este una potrivită. Acţionează consistent şi încercă să vezi ce finisări poţi face pe parcurs, în funcţie de rezultatele pe care le ai. Opreşte-te însă ca de fiecare dată când dai de greu să intri în tot felul de poveşti mentale întortocheate în care îţi reanalizezi la nesfârşit decizia luată! În felul acesta nu faci decât să consumi cu succes un calup enorm de energie psihică şi fizică.
  4. Când te simţi trist, supărat, deprimat, negativist, încearcă să descoperi mai întâi care este sâmburele de gând de la care a plecat totul. Suferim de cele mai multe ori pentru poveştile pe care ni le spunem. Iată deci o altă întrebare care te poate ajuta – Ce îmi spun acum, mă face să sufăr sau să fiu fericit? Nu presupum nicidecum că nu ai avea motive reale de suferinţă. Spun doar să aduci conştientizare asupra poveştilor pe care ţi le spui, pentru a evita situaţiile în care te trăiesc gândurile. Nu le lua drept adevărat tot ce gândeşti, doar pentru că acea încâlceală de gânduri s-a întâmplat să se cuibărească în mintea ta!
  5. În momentele tale cele mai negre, SCRIE. Ce faci, ce gândeşti, ce simţi. Scrie până când te doare mâna. Scrisul este terapeutic pentru ca are marele dar de a te pune faţă în faţă cu propriile gânduri, ţi le ordonează, îţi aduce claritate şi cel mai important, creează un spaţiu între tine şi gândurile tale, adică te ajută să nu fii una cu ele.
  6. Mai ales în timpuri de schimbări, de reconstrucţie, de adaptare, de nou, întelege prin ce proces treci şi mai ales în ce fază a procesului eşti. Poţi vedea perioada pe care o traversezi ca pe un val, iar pe tine un surfer. Eşti la baza valului, deci la începutul experienţei? Atunci, este foarte probabil să traversezi foarte multe situaţii noi care necesită un mare consum psihic, mental şi energetic. Eşti pe la mijlocul valului, spre vârf? Înseamnă că deja începi să respiri, însă nu eşti încă acolo unde valul devine tot una cu oceanul, adică obişnuinţă, ritual, cunoscut. Să îţi dai seama că treci printr-un proces anume, te ajuta enorm din cel puţin două motive: 1. îţi calibrezi aşteptările faţă de tine şi faţă de ceilalţi, şi 2. poţi începe să conştientizezi ce te poate susţine şi ce îţi poate aduce suport în parcurgerea valului. Punctele 1 şi 2 de pe listă pot fi de asemenea utile.
  7. Înlocuieşte cuvântul greşeală cu expresia experiment cu rezultat nedorit. Greşeală înseamnă de multe ori, aş fi putut, ar fi putut, s-ar fi putut, poziţionări mentale de cele mai multe ori nerealiste, naive şi care neagă ceea ce este. Nu! Nu ar fi putut să fie altfel. Dacă ar fi putut să fie altfel, acel altfel s-ar fi întâmplat deja. Dar nu s-a întâmplat, aşa că realitatea nu poate fi schimbată prin construcţiile mentale, ci doar acceptată. Propunerea pentru experiment cu rezultat nedorit,  te scapă de iluzia că poţi controla totul. Este un experiment, deci rezultatul nu este bătut în cuie, si tocmai pentru ca nu ştim rezultatul facem un experiment. De asemenea, îţi aruncă la fileu în mod natural întrebarea – Ce alt experiment pot face pentru a atinge rezultatul dorit?

Blândeţea faţă de sine nu este infatuare, egocentrism, ignoranţă sau superficialitate.

Este înţelepciune.

Înţelepciunea de a-ţi traversa viaţa păsându-ţi de tine nu numai când eşti bolnav sau treci printr-o criză existenţială, ci şi într-o vineri seara când încă te mai gândeşti la discuţia în contradictoriu cu şeful tău sau într-o zi de miercuri la prânz când constaţi amărât că prietenii tăi au uitat că este ziua ta.

Blândeţea este în cele din urmă o şcoala a vieţii. Pentru că te învaţă că atunci când lipseşte din relaţia ta cu tine, va lipsi şi din felul în care îţi construieşti casa, locuinţa, faci alegeri, îţi selectezi prietenii, îţi asumi relaţia cu iubitul sau iubita ta.

O viaţă plină de blândeţe îţi doresc! :)

 

Cu drag,

Alina

(sursă poză)