Ian, sunt foarte bucuroasă să facem acest interviu împreună şi îţi mulţumesc pentru deschiderea de a împărtăşi povestea ta pe blog.

Te-am cunoscut prima dată într-una din întâlnirile din cadrul evenimentului din mai 2011, organizate de Coaching Support Group Bucureşti. Vorbeai despre Comunicare Non Violentă (Non Violent Communication, NVC) iar pentru mine subiectul era cu totul nou. Totuşi, nu acela a fost momentul în care să găsesc o utilitate imediată pentru această metodă extraordinară de a relaţiona şi de a comunica cu ceilalţi. Am început însă în urmă cu câteva luni să aprofundez subiectul comunicării non violente şi totodată sunt foarte bucuroasă că voi participa la workshop-ul pe aceeaşi temă şi pe care îl vei susţine în Bucureşti, în zilele de 14-15 mai.

De ceva timp fac parte din echipa Solution Surfers Romania şi mă bucur că avem ocazia să lucrăm împreună şi să punem la cale proiecte frumoase şi interesante, pe tema coaching-ului orientat pe soluţii.

Ştiu despre tine că lucrezi pe cont propriu de câţiva ani buni şi că din 2009 te-ai mutat în România, după o experienţă de 15 ani în Polonia, timp în care ţi-ai dezvoltat expertiza în zona de management şi dezvoltare personală.

1. Ian, spune-ne mai multe despre tine: cine eşti, ce faci şi care sunt lucrurile în care crezi

Sunt de origine din UK, deşi mi-am trăit marea majoritate a vieţii mele în afara UK – prima dată în Polonia şi pentru ultimii şase ani în România. Munca m-a dus în Polonia iar dragostea în România, şi aceste două lucruri în viaţă, munca şi dragostea sunt importante în tot ceea ce fac.

Acvititatea mea profesională este foarte variată şi include în momentul prezent lucrul în multinaţionale ca şi consultant, coach şi trainer. De asemenea, coordonez un ONG împreună cu soţia mea. Mai sunt implicat în livrarea de workshop-uri şi training-uri de dezvoltare personală, pentru părinţi şi cupluri. Sunt partener pentru SolutionSurfers România, mă ocup de diferite website-uri şi ocazional de mediere.

Dintre toate acestea, procupările mele principale sunt Comunicarea Non Violentă şi abordarea orientată pe soluţii. Sunt unul dintre cei doi traineri de Comunicare Non Violentă certificaţi în România la nivel internaţional şi am o experienţă extinsă în zona de abordare orientată pe soluţii. Ambele sunt procese simple dar totodată foarte puternice în ceea ce priveşte modul de gândire şi poziţionare, şi sunt surpins din nou şi din nou pentru cât de aplicabile şi utile sunt pentru indivizi şi grupuri.

În afară de toate acestea, sunt tatăl a trei fete şi să fii tată este acel ceva pe care îl consider mai important decât orice altceva.

2. Care este cel mai mare vis al tău?

Am multe vise, însă cel care îmi este cel mai aproape de inimă este acela ca toţi copiii să fie crescuţi cu dragoste, respect şi afecţiune. Când mă uit cum sunt crescuţi cei mai mulţi dintre copii sau cum sunt educaţi în marea majoritate a şcolilor, pare un vis destul de mare.

3. Ai trăit în Polonia 15 ani înainte de a veni în România. Ce a fost diferit în procesul de adaptare la cultura românească şi cum a fost pentru tine acomodarea în România?

De la mijlocul anilor ’90 până spre final, datorită contextului profesional în care mă aflam, am fost un vizitator regulat al ţărilor din Europa de Est, iar România a fost mereu cea în care m-am simţit cel mai bine datorită căldurii oamenilor şi a faptului ca m-am simţit mereu binevenit. După ce am întâlnit-o pe soţia mea, a fost o decizie uşoară de luat, deşi Polonia ocupă în continuare un loc special în inima mea.

Vorbind la modul practic, nu sunt genul de persoană dornică să acumuleze multe lucruri materiale şi încerc pe cât posibil să-mi ţin viaţa de zi cu zi la un nivel cât mai simplu – unii ar spune la un nivel zen. Să mă mut nu a fost niciodată o problemă pentru mine şi nu am rezonat niciodată cu conceptul de stil de viaţă de expat. A fost mult mai uşor pentru mine să vin eu în România deoarece soţia mea deja locuia aici, aşa că pur şi simplu m-am integrat. Sunt norocos să am un cerc strâns de prieteni şi colegi, marea majoritate din România. De multe ori uit complet că sunt britanic.

Cu timpul am descoperit că diferenţele culturale nu sunt într-atât de mari pe cât le facem unii dintre noi, nu atât timp cât eşti curios să descoperi cum văd ceilalţi lumea şi cum îşi trăiesc viaţa. Ca să citez un vers dintr-unul din cântecele Depeche Mode, “Oamenii sunt oameni”.

Limba rămâne provocarea principală (pentru mine cel puţin) şi nu am excelat niciodată în poloneză sau română. Din fericire (pentru mine), engleza pare să crească din ce în ce mai mult ca limbă internaţională şi mă consider foarte norocos pentru că este limba mea nativă.

4. Trăieşti în România de 6 ani. Ce apreciezi la această experienţă?

Foarte multe lucruri, însă voi numi doar câteva. Am mentionat deja căldura oamenilor şi faptul că sunt aşa de primitori. Nu îmi plac foarte mult generalizările, însă aş putea spune că mai apreciez curiozitatea, deschiderea, ospitalitatea şi dorinţa de îmbunătăţire pe care am regăsit-o în toţi cei pe care i-am întâlnit. În ceea ce priveşte ţara, iubesc climatul, spaţiul şi natura.

5. Eşti unul dintre fondatorii Asociaţiei de Comunicare Non Violentă din România, un ONG pe care l-aţi înfinţat în 2008. Care este diferenţa pe care vrei să o aduci cu acest ONG?

Comunicarea Non Violentă este foarte importantă pentru mine. A fost prima abordare care m-a ajutat să fiu mult mai conştient de cine sunt şi de cum pot să respect şi onorez toate acele relaţii care sunt importante pentru mine. Când am auzit despre concept în 2001 primul meu gând a fost “Asta o să schimbe întreaga lume.”. Se pare însă că lucrurile se mişcă puţin mai încet decât am sperat eu, iar ONG-ul pe care l-am fondat este contribuţia mea de a aduce Comunicarea Non Violentă în România.

Principala diferenţă pe care vrem să o aducem este să ajutăm la crearea unui cadrul de conştientizare mai ridicată în modul în care sunt crescuţi şi educaţi copiii, şi în contextul experienţei mele profesionale – vrem să contribuim şi în ceea ce priveşte modul în care lucrăm împreună în business.

Lucrăm cu oameni care vin din business-uri diferite, instituţii educaţionale, părinţi, profesori, în cadrul diferitelor proiecte de schimbare socială (de exemplu în proiecte dedicate copiilor străzii), sau programe dedicate celor care caută mai mult sens în viaţa lor, sau care vor să-şi îmbunătăţească calitatea relaţiilor.

6. Care va fi următorul curs de Comunicare Non Violentă (CNV) care se va ţine în Bucureşti? Cui i se adresează şi de ce ar trebui să participe oamenii?

Voi livra un training de bază în CNV în zilele de 14 şi 15 mai şi un training pentru intermediari de 4 zile, între 2 şi 5 iulie. Aceste două intervenţii se adresează oricui este interesat să aducă mai multă conştientizare în viaţa lui – pentru majoritatea care au participat în trecut, aceste cursuri au fost un start major în procesul lor de transformare, provocând să pună sub semnul întrebării modul în care am fost crescuţi şi felul în care ne vedem pe noi înşine şi pe ceilalţi.

Iar în zilele de 20 şi 29 octombrie găzduim Trainingul Intensiv Internaţional pentru 9 zile, la Sinaia, de care sunt extrem de entuziast, iar eu voi fi unul dintre cei patru traineri care vor susţine programul. Puteţi găsi mai multe informaţii direct pe site-ul nostru www.nonviolenta.org.

7. Care este următorul pas profesional pe care vrei să-l faci ca freelancer?

Câteva dintre proiectele la care lucrez în momentul prezent sunt gata să înceapă, cursuri online in CNV, lansarea unui website dedicat părinţilor (dedicat taţilor) şi de asemenea să lansăm două noi workshop-uri care să promoveze orientarea pe soluţii.

8. În parcursul tău de până acum, care a fost un punct de cotitură şi cum ai reuşit să-l depăşeşti?

Depăşind 50 de ani pot să spun că am avut mai multe puncte de schimbare, cele mai multe dintre ele fiind mai degrabă pozitive. Primul a fost şansa de a lucra în Polonia în 1994. Această experienţă mi-a deschis ochii suficient de mult ca să văd că sunt mult mai multe perspective ale aceleaşi vieţi şi că lumea este cu mult mai mare decât mi-am imaginat-o eu. Al doilea – a fost şansa de a mă intâlni cu conceptul de Comunicare Non Violentă, ceea ce a marcat un punct de turnură în cariera mea, dezvoltare personală şi relaţii.

9. Care sunt trei lecţii de viaţă pe care le-ai experimentat până acum şi pe care le consideri importante?

Prima – am experimentat o serie de miracole în viaţa mea, inclusiv întâlnirea cu, aş putea descrie poate cel mai bine spunându-i îngerul meu păzitor. Este o poveste lungă, dar a fost un moment important pentru mine realizarea faptului că este mult mai mult în viaţa aceasta decât ceea ce putem vedea, atinge sau explica doar prin raţiune.

 

În al doilea rând – acum doi ani am avut un accident şi m-am lovit cu faţa de un zid. A fost tipul de poveste horror pe care o trăieşti în realitate – însă chiar în mijlocul întregii drame am experimentat o formă sinceră de bunătate sinceră şi atenţie din partea prietenilor, personalului de la spital sau chiar de la oameni total străini. Am realizat astfel cât de mare este capacitatea noastră de compasiune pentru ceilalţi şi ce mare diferenţă pot aduce mici gesturi de bunătate.

 

Al treilea – a venit de la primul meu contact cu CNV, aş putea spune că a fost o revelaţie care mi-a schimbat felul în care vedeam lumea în mai multe moduri. A fost de asemenea începutul unei călătorii prin care am început să dezvolt o conexiune mai adâncă cu mine însumi, înţelegând cine sunt şi care este diferenţa pe care vreau sa o aduc în lume.

10. De ce crezi că este nevoie pentru ca o persoană care a ales să fie freelancer să reuşească?

Capacitatea de a îmbrăţişa independenţa şi să-şi determine propriul viitor, să reuşească să-şi menţină focus-ul (este foarte uşor să te pierzi în muncă) şi să nu-i fie frică de eşec şi de respingere. De asemenea, este foarte important să aibă o abordare către clienţi, orientată pe livrarea de servicii, combinată cu onestitate în relaţia cu ei şi curajul de a fi cine eşti.

11. Când crezi că este momentul potrivit pentru trecerea de la job plătit la freelancing?

În primul rând, nu cred că trebuie să renunţi la ceva. Este perfect în regulă să gândeşti şi să te comporţi ca un freelancer în cadrul unei organizaţii. Unele modele de business te încurajează chiar în mod activ să-ţi asumi responsabilitatea şi să acţionezi în felul acesta – deşi îmi pot imagina că acest lucru este mai greu în anumite business-uri care încă operează pe tip de mentalitate similar cu cel al revoluţiei industriale.

Dacă eşti momentan într-un job şi te gândeşti în ce măsură ţi s-ar potrivi să fii freelancer, atunci probabil că momentul este deja unul potrivit.

Dacă te gândeşti de ceva timp şi aştepţi pentru un set perfect de condiţii ca să te poţi simţi 100% pregătit, atunci cred că ai trecut deja de timpul potrivit pentru a lua o decizie şi că ar trebui să faci acel moment pe care îl tot amâni acum. Putem oricând să spunem că mai avem nevoie de timp pentru a economisi nişte bani…sau pentru a ne fi clar cum vom proceda…însă cred ca toate aceste răspunsuri vor veni mult mai repede când îţi vei oferi libertatea şi timpul să vezi ce poate fi dincolo de actualul job plătit.

12. Cum a fost în cazul tău? De unde ai ştiut ca este timpul potrivit ca să renunţi la job?

Am fost norocos. Am ştiut că este timpul să renunţ când şeful meu mi-a spus asta. A fost cu un an mai devreme faţă de cum am planificat, însă el era nevoit să reducă numarul de angajaţi. Mi-a oferit un contrat de freelancing care a funcţionat perfect pentru mine şi mai cred că acest şut venit din exterior a fost foarte util pentru mine. Gândindu-mă înapoi, cred ca 16 ani mai târziu aş fi aşteptat încă să apară condiţile ideale.

13. Ce crezi că este cel mai provocator atunci când eşti freelancer?

Depinde mult de personalitatea ta. Fiind o persoană mai mult introvertă, am realizat ca este dificil să mă conectez cu oamenii şi să creez astfel şi contacte de business. Aşă că am compensat acest lucru legând partneriate de colaborare cu cei care sunt înzestraţi în mod natural să socializeze şi să creeze legături de business.

Partea pozitivă a faptului că sunt introvert vine de la faptul că sunt foarte comfortabil să fiu pe cont propriu şi acest lucru îmi este suficient. Pentru cei mai mulţi dintre extroverţi aceasta este cea mai mare provocare.

În afară de asta, doar dacă nu eşti extrem de succes, tot ceea ce ţine de generarea de venit poate fi o mare provocare, deoarece după cum ştiţi, în freelancing nu există un venit regulat şi predictibil, aşa că, văd obligatoriu aici să poţi să-ţi dezvolţi o flexibilitate în ceea ce priveşte gestiunea finanţelor.

14. Cum te ţii motivat atunci când lucrurile nu merg aşa cum îţi doreşti?

Să fiu în contact cu oameni pozitivi (aşa cum eştu tu Alina!), să te uiţi înainte la următoarea idee sau oportunitate pe care vrei să o implementezi, când cea prezentă nu te duce acolo unde îţi doreşti. Timpul pe care îl petrec cu copiii mei, de cele mai multe ori mă ajută să fiu optimist şi încrezător.

15. Cum ai grija de tine în perioadele intense de muncă?

În primul rând mă asigur că am baza – mâncare sănătoasă, să iau pauze, să dorm suficient şi că fac sport.

Am decoperit cu timpul că dacă am grijă ca toate acestea să se întâmple, sunt mult mai eficient şi mai focusat. Aşă că, în loc să termin ceea ce am de făcut la ora 22:00, când deja sunt obosit şi înfometat şi oricum îmi ia cu trei ore mai mult, mă opresc. Când reiau dimineaţa ce am de făcut, îmi ia o oră. Mă trezesc devreme, ceea ce ajută destul de mult.

16. Cine a avut cea mai mare influenţă în viaţa ta până acum? De ce?

Am fost foarte inspirat de poveştile de viaţă ale lui Gandhi şi Mandela (nu i-am întâlnit niciodată) şi de modul lor de a-şi duce cauza în lume, voinţa lor, compasiunea şi felul în care şi-au urmat principiile.

Tatăl meu m-a influenţat să-mi dezvolt gândirea raţională şi să leg lucrurile între ele.

O altă persoană cu care am lucrat mulţi ani în urmă, a fost o colegă pe nume Christine care m-a învăţat cum să lucrezi cu grupurile. Mi-a spus că participanţii sunt ca florile. Vin la tine înfăşuraţi într-un boboc şi job-ul tău este să-i ajuţi să se deschidă şi să înflorească şi apoi să ai grijă ca vor pleca cu petalele exterioare suficient de închise de jur împrejurul bobocului, încât să nu fie marcat mai apoi de de viaţa de zi cu zi. Iubesc foarte mult metafora aceasta.

Şi bineînţeles soţia mea şi fiicele mele sunt o mare influenţă în viaţa mea şi mă ajută să mă întorc mereu la ceea ce este cu adevărat esenţial în viaţă.

17. Care sunt top trei cărţi pe care le recomanzi şi care te-au ajutat în viaţa ta sau profesional?

Am citit aşa de multe cărţi bune de-a lungul anilor, însă dacă ar trebui să aleg trei atunci ar fi:

  • “Profetul” (Kahlil Gibran) – o carte scrisă cu mult înţelepciune şi din care citez de mult ori în workshop-urile pe care le susţin
  • “Iubeşte ceea ce este” (Byron Katie) este în mod special utilă pentru mine pentru că îmi aduce perspective noi atunci când sunt blocat în propriile gânduri şi judecăţi
  • “Tranziţii” (William Bridges) – pe care am citit-o într-un moment de mari transformări în viaţa mea şi care m-a ajutat foarte mult.
Dacă ți-a plăcut acest post, fericește-mă cu Like-ul tău la pagina de Facebook si fă un gest frumos
și dă-l mai departe oricui crezi că îi este util. Sharing is caring :)! Mulțumesc pentru că ai trecut pe
aici și m-aș bucura să îți fi dat motive întemeiate ca să revii!