(articol publicat în septembrie 2015 pentru SmartWoman)

Și dacă am văzut eu că oamenii se bucură la cele scrise de mine despre iubirea de sine, am zis că nu ar fi rău deloc să detaliez subiectul într-un post, mai ales că uite, a trecut o lună de la ultimul și deja mă luase dorul să aștern din nou gânduri și trăiri pe hârtie.
Zis și facut. M-am sucit și m-am învârtit eu, gândindu-mă cum să abordez subiectul ăsta complicat cu iubirea de sine și am hotărât să-l despic în fire de viață, ca așa-i și mai ușor și mai pe înțeles.

În relația cu tine – Când știi că te iubești?

Când nu îți produci suferință în plus atunci când doare deja. Adică: atunci când înveți să accepți ceea ce deja este. Când ai învățat să întâmpini (și nu să refuzi) tăvălugul de emoții și trăiri ce-ți aruncă ușa liniștii de perete.  Când taci și asculți ce clocotește în tine chiar dacă nu ți-ai invitat gândurile să ia loc pe canapeaua sufletului tău. Chiar și atunci când ești îngrozit și simți că te duci la fund. Acum te iubești suficient de mult ca să poți sta pur și simplu acolo cu ceea ce simți și trăiești. Pentru că viata te-a învățat până acum că toate trec.

Te iubești când știi să îți spui o vorbă bună atunci când sufletul ți-e trist. Când te duci să-ți faci un ceai doar pentru că azi îți este greu să fii tu. Când înțelegi că ești prea obosit și te duci la somn. Când te lași să fii, nu doar sa faci, chiar dacă încă mai ai lucruri de terminat. Când te dai jos din pat și doar pentru că simți că te pândesc gânduri încâlcite de început de zi, te apuci să-ți faci o listă scrisă la repezeală, cu tot ce te face să te bucuri, să zâmbești, să mulțumești.

Te iubești când înveți și exersezi zi de zi să le spui oamenilor nu, de fiecare dată când da-ul tău ar fi unul strâmb și fals. Când înveți să spui ce simți și trăiești până în măduva oaselor cum doare vulnerabilitatea de a fi tu. Însă hei, ești TU și merita tot efortul!
Te iubești când îți spui îmi pare rău sau data viitoare o sa fie diferit, atunci când știi că cioburile de pe jos sunt făcute de tine.
Te mai iubești când știi să taci doar tu cu tine, și atunci când este seară îți șoptești ușor “noapte bună!”.

În relațiile de cuplu – Când știi că te iubești?

Atunci când pleci pentru că suferința este cu muuuult, muuult mai mare decât iubirea. Atunci când nu te pierzi pe tine ca să te vinzi spre acceptare lui sau a ei.  Atunci când știi, simți, vezi, trăiești și constați ca cel de lângă tine te consideră un om important în viața lui. Adică: atunci când deciziile pe care le ia te privesc și pe tine, pentru că, te consultă și îți cere părerea. Atunci când făcutul și zisul sunt frați de cruce și nu Greuceni și Zmei care se iau la trântă. Când apreciezi și mulțumești pentru că el sau ea înțelege că sunt momente în care ți-e greu și atunci știe să lase puțin mai mult de la el ca să-ți fie ție puțin mai bine.

Te iubești când viața ta profesionala nu are de suferit pe linie dreaptă doar pentru ca ești cu el sau cu ea. Când simți că munca în casă este echilibrată – adică amândoi sunteți preocupați de “ce și când” mănâncați, de hainele nespălate, de faptul că nu mai este pâine sau săpun în casă. Atunci când poți să zici ce ai pe suflet. Atunci când nu ești trei în unu: salvator, victimă sau agresor. Atunci când iubirea pentru el sau ea nu suplinește iubirea de sine. Atunci când ți-ai învățat rănile și ai încredere să te întorci prima și prima dată spre tine atunci când doare. Te mai iubești atunci când ai curajul să spui că vrei mai mult și nu ți-e rușine cu vrutul tău.

În relațiile cu prietenii – Când știi că te iubești?

Atunci când nu ai prieteni doar spectatori la dramele vieții tale. Când ai oamenii lângă tine care se bucură cu adevărat atunci când ți-e bine. Când nu vorbești pentru că nu simți. Și atât. Când spui nu fără să dai explicații. Atunci când nu lupți ca să salvezi prietenii moarte. Când poți să spui nu vreau, nu pot, nu este pentru mine.

Te iubești când înțelegi că prietenii vin și pleacă. Când dai și primești. Când știi să spui destul! Când oamenii de lângă tine te cresc și nu te coboară. Când le spui răspicat că vorba lor nu-i una cu fapta. Atunci când îți faci timp să cultivi prietenii cu oameni frumoși. 

Când creșteți împreună. Când împărtășești. Când oferi. Când faci cadouri. Când tu ești tu și nu simți că dacă ai fii mai mult, ai primi telefoane mai dese de “ce mai faci?”.

Pentru că toate cele de mai sus sunt și despre tine. Pentru că este și ușor și greu. Pentru că trăiești. Pentru că ești om. De asta să te iubești!

 

Cu drag,

Alina

(sursă poză)