Mi-am pus braţara neagră la mâna stângă şi am început să urmăresc cu atenţie cum creşte numărul pe paşi pe care îi fac prin cameră. M-am dus apoi pâna în dormitor şi înapoi şi am verificat curioasă brăţara. Deja făcusem 14 paşi. Şi doar pentru că era acel 14 acolo pe ecan, deja simţeam un sentiment de reuşită.

 

Magia numerelor

Magia numerelor

 

Ce chestie, mi-am zis. Nu mă gândisesem niciodată până atunci la numărul de paşi pe care îi fac într-o zi şi nici nu îmi dorisem vreodată să ştiu câţi sunt la număr. Acum însă acel 14 de pe ecran începuse să mă stârnească. A doua zi voiam deja să ştiu cât de repede îi fac pe cei 8000 de paşi – un număr minim pe care îi recomandă zilnic Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Când am ajuns în mai puţin de 2 ore la peste 10.000 mă simţeam un fel de Superman al străzii. Am verificat brăţara de mai multe ori în mai puţin de câteva minute să văd – la cât am ajuns?

Ce mare impact a avut asupra mea 14 ăsta de la început si apoi 10.000 de mai târziu.

Tot gândindu-mă la influenţa pe care o au numerele asupra noastră, mi-am amintit de tabelul pe care l-am facut rapid săptămâna trecută. Nimic complicat. Pe o foaie de hârtie am facut două coloane, una pentru mine şi cealaltă pentru Bogdan. Apoi am trecut datele următoarelor 10-15 zile şi am lipit foaia pe frigider. Pentru că tot făceam în ultimele luni declaraţii eroice cum că o să stăm şi o să facem la germana în week-end sau seara şi cum mereu intervenea ceva mai important (de exemplu să mergem la un film), am hotărât să lucrăm cumva în echipă. Adică, de fiecare dată când unul din noi făcea ceva pentru germană, meargea acolo la tabel şi trecea numărul de minute de lucru. Ne-am propus să facem 5 ore fiecare de-a lungul unei săptămâni şi apoi dacă fiecare respecta acest angajament timp de patru săptămâni consecutive, ne-am făcut o listă cu oraşele mai îndepărtate pe care le vom vizita împreună ca premiu. Iar premiile să fie chiar pe bune şi chiar să ne stimuleze. De exemplu, unul dintre oraşe este Praga.

Nu ştiu sigur dacă va funcţiona acest experiment şi pentu cât timp. Un lucru însă este sigur. Am început să fiu curioasă şi la final de zi, cum ajung acasă, mă duc la fridiger să văd dacă Bogdan a mai trecut ceva acolo, în tabel. Este şi curiozitate, dar cumva şi competiţie. Văd de exemplu ca a recapitulat substantivele şi îmi zic, poate fac şi eu asta. Sau văd ca s-a uitat la video-urile cu Harry de pe Deutsche Welle şi mă întreb – oare câte a reuşit să vadă? O fi ajuns la cel în care Harry este trăznit de fulger?

Un alt exemplu despre puterea numerelor. Nu am reuşit până acum să mă ţin de un plan concrent în ceea ce priveşte urmărirea cheltuielilor. Odată că nu reuşeam să îmi menţin avântul iniţial şi uitam complet să continui, apoi pentru că treceau câteva săptămâni bune în care uitam să urmăresc ce am mai cheltuit şi apoi totul devenea mai mult un exercitiu de acrobaţie mentală ca să îmi amintesc când, ce, pe ce. Pe scurt, premise mult prea complicate ca să mă pot urni din loc şi să mă apuc de treabă.

De câteva luni însă, am reuşit cumva să tragem unul de altul şi să începem să ne scobim prin portofele dupa chitanţe şi bonuri şi la cel putin 2-3 săptămâni să stam 30-40 de minute şi să ne urmărim cheltuielile. Pentru luna august de exemplu , am reuşit să facem şi un fel de plăcintă similară cu cea din Excel, tăiată în mai multe bucaţi în funcţie de aria în care am cheltuit. Şi ca să fim foarte profi am calculat şi procentele. Ştiu că există multe aplicaţii online pentru planificare şi bugetare însă am vrut să facem totul cu creionul în mână. Ni s-a parut mai fain, în plus, ne simţeam inspiraţi pentru că agenda pe care o foloseam avea floricele la colţul paginilor.

Oricum, să nu mă iau cu vorba. Bun sentimentul de după şi cu multe revelaţii (mai ales în ceea ce priveşte cheltuielile spontane, de exemplu o pereche de tenişi noi nouţi pe care am hotărât realist că mai bine îi donez).

Ce îmi amintesc însă este că la început a fost rezervă si rezistenţă de a face aceste liste de cheltuieli şi tendinţa de a amâna. Însă odată ce am reuşit să ne mobilizăm şi să vedem ce este în spatele numerelor, a început să ne placă. În mod natural am început să trasăm un buget pentru distracţie de exemplu, sau un altul pentru mâncarea săptămânală.  Şi tot natural a venit întrebarea – ce sumă ne propunem să economisim lunar sau la ce vrem sa renunţăm.

Pentru mine, concluzia acestor trei experimente, ca să le numesc aşa, este că numerele din viaţa noastră contează. Că ceea ce urmăreşti îţi poate aduce concluzii nebanuite, îţi poate creşte gradul de conştientizare şi totodată de incredere. Încredere în tine şi în ceea ce faci tu acolo, cu tot cu transformarile de pe parcurs. Tu eşti creatorul aici şi tu poţi finisa lucrurile din mers în funcţie de indiciile pe care ţi le oferă măsurătorile.

Apoi, asa cum observase Timothy Gallwey acum mulţi ani, şi mai interesant este că conştientizării ridicate şi încrederii în tine şi în utilitatea timpului investit în acea activitate pe care alegi să o măsori, îi urmează aproape fără greş opţiuni noi pe care dintr-o dată începi să le vezi. Pentru că înţelegi, urmăreşti, măsori, eşti curios, te întrebi de ce aşa şi nu aşa?

Zâmbesc şi mă uit la braţara care azi a înregistrat o creştere de paşi la 14 la 10.000.  Apoi Peter Drucker îmi şopteşte galant:

peter-drucker

 

Cu drag,

Alina