Timp de citire: 8-9 minute

 

Începe şedinţa de coaching. I se spune să aibă grijă de ea, să se protejeze. Mă surprind întrebându-mă “cum adică să te protejezi în timpul unei şedinţe de coaching?”, “ce i se poate întâmpla rău?”,”să te protejezi de ce sau de cine?”. Partea amuzantă este că pe clienta de coaching care a ales să fie voluntar pentru şedinţă, o cheamă tot Alina. Şi este şi ea freelancer. Şi chiar mai amuzant este că din întamplare i-am ocupat eu locul ei iniţial în semicercul format de grup, aşa că acum o urmăresc din locul ei.

Şi ciudăţenia continuă pentru că subiectul adus de ea în coaching îmi este atât de cunoscut. Este despre mine, aşa cum este despre ea, despre suişurile şi coborâşurile freelancing-ului, despre zbuciumul de a-ţi găsi calea, despre demisie şi aruncatul în gol, dar mai mult ca toate despre conştientizarea că nimic nu contează poate mai mult în lumea aceasta decât felul în care te respecţi, de modul în care te tratezi şi mai ales de cum reuşeşti să fii conectat la propriile tale nevoi şi dorinţe.

Încerc să-mi ţin lacrimile la locul lor. Mă surprind că tot înghit, să fac cumva să alunece acest nod marinăresc din gât, de care nu pot scapa nicicum.  Mă foiesc, mă uit în jos la pantofi. Nu, nu, nu! Nu mai vreau să trec mental şi emoţional print-o proveste care este şi a mea. O înţeleg aşa de bine, pentru ca am fost acolo în locul ei, chiar şi în postura de client de coaching.

Şi am văzut-o de prea multe ori: ne agăţăm de un vis, de o idee, de o pasiune. La început iubim ce facem şi toată lumea este a noastră. Pentru că suntem cu stea în frunte. Pentru că am găsit acel ceva pentru care credem că merită să sacrificăm absolut totul, inclusiv pe noi înşine, măcar pentru un timp. Credem că reţetele consacrate deja vor merge şi în cazul nostru, sau dacă nu, vom inova şi vom găsi imposibilul, că lucrurile se întâmplă în paşi de tango, previzibil şi optimist. Renunţăm la cunoscutul nostru ca să demonstrăm ca numai proştii nu au pasiuni. Numai ignoranţii nu riscă. Numai banalii au timp liber.

Şi nu spun că este ceva greşit să-ţi urmezi pasiunea, sau visul, sau idealul, sau dorinţa. Şi nici nu spun că sacrificile pentru visele tale sunt în zadar sau în van. Din contră, acum câţiva ani, am fost unul dintre trainerii din cadrul programului “Dă-ţi demisia”, organizat de “Incubator 107”. Însă ce aş fi adăugat în titlul ar mai fi fost “cu cap”. Ceva de genul “dă-ţi demisia dar cu cap!” poziţie care a fost şi abordarea mea în cadrul programului.

Spun că de prea multe ori am văzut oameni care se pierd de ei pe acest drum al demisiei, antreprenoriatului, freelancing-ului, pasiunii, visului.

Şi haide să-ţi spun care am observat că sunt punctele de intersecţie pe care le au multe dintre poveşti (inclusiv a mea) şi unde aş vedea eu posibile soluţii:

1. După primele zile / săptămâni de libertate, apar primele atacuri de panică

Atacuri de panică pentru lipsa unor rezultate imediate, de cele mai multe ori combătute instinctiv cu un program de lucru milităresc, mult mai greu şi mai încărcat decât cel de dinainte. Pentru că muncă, muncă, muncă. De dimineaţă până seara.

O idee: ia lucrurile uşurel. Este extrem de important să îţi aminteşti că treci print-un proces de adaptare, că este nevoie de timp pentru a te acomoda cu noul stil de viaţă şi pentru a începe să-ţi defineşti propriul proces de la trezitul de dimineaţă, până la momentul la care alegi să dai stingerea.

O altă idee: dacă nu ai facut-o deja încearcă ceva tehnici de mindfulness care te vor ajuta în primul rând să fii în contact cu propriile emoţii, şi să le dai voie să se manifeste, fără să simţi mereu că trebuie să faci ceva, să le controlezi. Dacă treci printr-o perioadă intensă de stres şi de anxietate, cel mai simplu exerciţiu pe care ţi-l pot recomanda este să iei un pix şi o foaie de hârtie în mână şi să scrii în patru coloane diferite: cât este ceasul, ce acţiune faci, ce gândeşti în acel moment şi ce simti. Trei, patru astfel de momente din zi care iau “tensiunea emoţională” vor aduce mai multă conştientizare pentru lumea ta interioară şi vor mai scad din presiune şi panică.

De asemenea, ceva tehnici de respiraţie pentru momentele cele mai tensionate ar putea ajuta enorm.

2. Anxietate ridicată pentru felia atât de mare de timp pe care o petreci singur, tu cu tine

O idee: este normal să te simţi stingher. Munca într-un birou implică de cele mai multe ori interactiuni cu alţi oameni (ceea ce vine de asemenea la pachet cu multe întreruperi). Îmi amintesc de prima mea zi după demisie. Momentul în care ieşisem afară să-mi iau niste manuale din maşină. Conştientizarea când am revenit înapoi în casă că sunt “doar eu”. Liniştea apăsătoarea pe care am început să o simt. Realitatea lucratului singură de acasă pe care nu o luasem prea mult în calcul.

O altă idee: sunt destul de multe hub-uri în Bucureşti (Connect, Impact, Tech Hub) şi multe alte centre de lucru la comun. Poţi experiementa pentru 1-2 zile din săpămână cum este să lucrezi într-o comunitate, marea majoritate fiind într-un context similar de freelancing, antreprenoriat, ONG. De asemenea sunt cafenele şi ceainării unde poţi veni să munceşti, ce-i drept cu anumite riscuri (prieteni antreprenori care obişnuiau să lucreze în Starbucks-uri, de exemplu cel de la Victoriei mi-au povestit nu o dată cum au asistat la operaţiuni de furt laptop-uri, telefoane şi alte bunuri ale celor care erau mult prea prinşi cu munca sau într-o conversaţie pentru a vedea ce se întâmplă în jurul lor). Că tot am menţionat zona Victoriei, recomand beNat, un loc pe care mai puţină lume îl ştie, deşi este chiar lângă Starbucks, preţurile sunt mult mai ieftine, este mai mare spaţiul şi mult mai multă linişte. La categoria cafenele recomand alte câteva Tucano Coffee, librăria Bastilia, Seneca Anticafe.

Poate nu te vei simţi mereu în largul tău, te vor deranja oameni care vorbesc mult prea tare sau cei care au chef de poveşti (mai ales în comunităţi). Merită însă să aduci puţină diversitate şi să experimentezi ieşitul din casă, găsind un loc potrivit cu nevoile tale. Nu mai spun că poţi întâlni oameni noi care îţi pot deveni prieteni (cum este bunul meu amic Andrei Stoica, pe care l-am cunoscut în comunitatea Hub Impact. Salut Andrei! :)) şi de ce nu colaboratori. Atenţie însă la sfatul lui Waren Buffett: marea majoritate a firmelor şi companiilor ajung la faliment din cauza prea multor oportunităţi şi idei noi de business şi nu din cauza lipsei lor. Deci, aş mai adauga: prin marea de idei noi, de oameni şi de proiecte pe care le vei întâlni în drumul tău, nu uita de fapt, unde îţi propusesei tu iniţial să ajungi şi mai ales dacă deraierile (câteodată imposibil de evitat) sunt cât de cât în ton cu poza văzută de undeva de sus.

3. Presiunea de a genera venituri devine uriaşă

Aici este de la sine înţeles că stau cu totul altfel lucrurile atunci când banii pe care îi generezi vin de pe urma modului în care îţi gândeşti tu singur (sau echipa ta) şi implementezi acţiunile şi deciziile.

O idee: dacă ai o presiune de generare rapidă de venituri, atunci “bagă mare” în direcţile cele mai sigure de generare de venituri, ideal cu costuri minime financiare şi de timp. Spun asta pentru că, de exemplu, în perioada mea de început ca freelancer (2011-2013) eram de asemenea implicată ca volunatar în coordonarea Coaching Support Group Bucureşti. Nu ştiu dacă voi mai fi în viitor implicată într-un proiect mai de suflet pentru mine decât acesta, şi să trăiesc bucuria reală şi atentică că alături echipa mea am contribuit la formarea unui comunităţi de oameni frumoşi care se întâlneşte lună de lună în Bucureşti.

Însă, un lucru este important de menţionat. Proiectul ca sa iasă aşa cum este în forma lui prezentă, a avut nevoie drept combustibili de mult timp şi de energie (necesară inclusiv pentru coordonarea unei echipe de aproape 10 oameni). Un alt aspect deloc de neglijat: fiind un proiect de voluntariat, nu genera venituri, ori eu tocmai de acest lucru aveam nevoie în acea perioadă. Am realizat la ceva timp (să tot fie al doilea an de când coordonam grupul), făcând un calcul întâmplător, câte ore investeam lunar în acest proiect (şi pot să-ţi spun că erau multe)! Cu mintea de acum, m-aş fi întrebat atunci: “Căţi potenţiali clienţi / companii ai fi putut apela în toate acele ore de voluntariat, măcar cu un sfert din timpul alocat proiectului?”. Aş mai adauga deci: măsoară concret unde şi făcând ce tip de activităţi se duce timpul tău.

O alte idee: ai grijă la investiţile pe care le faci. Da, tot timpul va fi nevoie să înveţi lucruri noi, să plăteşti programe educaţionale, să înveţi să vinzi, să te marchetezi, să concepi produse şi servicii urmând nu ştiu de metodologie sau paşi. Nu ştiu despre tine, însă pot să-ţi spun despre mine. Am investit până acum câteva mii de euro în educaţie. Şi da contează să fii un veşnic student, însă nimic nu este mai important decât să pui în practică ceea ce înveţi, aplicat şi modificat pentru a se potrivi propriei tale situaţii de viaţă.

4. Ai grijă de tine!

Tu.Tu.Tu.

Grija de sine miroase a bine!

Grijă de sine

Tu eşti cel mai important(ă)! Şi nu pentru că ai ales să încerci lucrurile pe cont propriu. Eşti la fel de important şi dacă continui să lucrezi într-o companie.

Eşti important mai ales pentru că eşti mai presus de orice job, funcţie sau rolul pe care alegi să-l joci.

 

 

Apoi, pentru că, fără tine este foarte posibil să nu meargă maşinăria vieţii de zi cu zi sau a business-ului sau a contextului în care te afli. Exteriorul reflectă interiorul şi de cele mai multe ori demersul tău pe cont propriu va creşte direct proporţional cu propriile salturi personale, profesionale, spirituale sau de orice fel.

Asta doar dacă nu cumva ai reuşit frumoasa performanţă de a crea un sistem funcţional şi sustenabil (felicitări ţie!), şi a te sustrage lui, coordonând lucrurile de la distanţa pe care o doreşti, ceea ce dacă oricum s-ar fi întâmplat, nu ai mai citi acest post, pentru că ai fi undeva în Martinica, cu o ghirlandă de flori atârnată de gât.

Mă întorc la îndemnul pe care l-a primit clienta de coaching de la începutul postului meu. Şi anume să se protejeze prin alegerea deliberată de a nu răspunde la anumite întrebări (fiind o sedinţă demonstrativă care se desfaşura în public). Sau de a evita să se expună mai mult decât se simte confortabil să o facă. Sau de a tolera tăcerea, şi a nu se grăbi să răspundă, dacă nu este pregătită.

Păi te întreb, dacă într-o şedinţă de coaching de mai puţin de o oră clientul este invitat să aibă grija de el (luând de asemenea în calcul bunele intenţii şi grija pe care ar trebui să o manifeste implicit orice coach), atunci de ce nu ne-am face această invitaţie singuri şi noi, freelanceri sau antreprenori?

Idei despre cum poţi manifesta grijă faţă de propria persoană. Alocând importanţă unor lucruri simple: mâncând cu atenţie (ce ar fi diferit dacă te-ai trata ca musafir în propria casă?), dormind, alocându-ţi timp să stai de vorbă cu tine, fiind în contact cu / acceptându-ţi emoţiile şi trăirile, bucurându-ţi sufletul atunci când de exemplu îţi poţi satisface o mică dorinţă, să planifici spontan o călatorie în Maramureş (de ce nu?) sau pur şi simplu decizi să laşi totul baltă pentru câteva ore şi să stai pe o bancă la soare, bucurându-te de libertatea propriului program. Şi, poate cel mai important, să nu renunţi la timpul tău liber pentru nimic în lume. Mulţumesc Adrian! Mi-ai repetat de atât de mult ori povestea cu timpul liber, încât uite, încep să pricep!

Asta este una dintre ideile cheie cu care m-am tot întâlnit în repetate situaţii, în cei aproape patru ani de freelancing. Grija de tine.

Pentru că, până la urmă îţi dai demisia / începi un business nou/ înveţi să faci croitorie, coaching sau aluat de pâine, pentru a-ţi fi mai bine şi nu mai rău.

Pentru că, îţi urmezi visele ca să fii mai împlinit şi nu mai trist, mai abătut sau mai nervos.

Pentru că, sari în gol ca să trăieşti mai frumos şi mai în acord cu tine.

Pentru că, în freelancing, însă nu numai, grija de sine miroase a bine!

Cu drag,

Alina

 

Ţi-a fost util acest post? Atunci dă-l te rog mai departe să poată fi de folos şi altor oameni. Mulţumesc!

Iar dacă doreşti în plus să programezi o sesiune de coaching înainte de a-ţi da demisia sau consideri că îţi poate fi utilă o conversaţie post-demisie, te invit să mă contactezi la 0722.646.190 sau sa scrii un mail la contact@alinabuzatu.ro.