Ţi s-a întâmplat şi ţie şi mi s-a întâmplat şi mie de multe ori. Ţi se pare că el sau ea are deja răspunsurile la toate întrebările posibile, că lucrurile merg în cazul lor pe făgaşul normal, că nu mai sunt dileme de descifrat, că omul din faţa ta a găsit cheia la multitudinea mare şi variată de probleme pe care orice om de pe planeta asta le poate avea.

Şi apoi eşti tu. Încă întrebându-te, înca testând, încă nesigur, încă oscilând, încă nu chiar acolo. 

Analiza despre unde eşti tu şi unde sunt alţii, cu detalierea diferenţelor vizibile în termeni de: bani, bunuri, relaţii, notorietate, look, număr de prieteni, poate fi copleşitoare. Începi să te simţi mic, mic, mic. Ai face ceva repede, repede, ca să compensezi distanţa, dar nu ştii de unde să o apuci, chiar şi atunci când ai reţeta în 7 paşi. Îţi trăieşti angoasa în plin stomac şi simţi cum anxietatea îți pocnește în urechi.

Uite trei idei la care să te gândeşti atunci când te compari cu altcineva:

1. Nu ştii niciodată de pe ce treaptă ai plecat tu sau cealaltă persoană. Nu ştii dacă nu cumva, treapta lui cu numărul 81 nu coincide cu momentul în care tu nici măcar nu te aflai pe scară. Lucru valabil în termeni de bani, relaţii, job, experienţă. Pur şi simplu nu ştii care este “avansul” cuantificabil pe care omul respectiv l-a avut înaintea ta în acel domeniu. Nu ştii nici impactul pe care l-a avut fiecare pas făcut în ceea ce tu acum vezi doar o instantanee din prezent. Nu ştii nici cine şi cât timp i-a susţinut paşii. Şi dacă nu știi toate acestea, cât de corect este să te supui unei astfel de măsurători? Şi hai să spunem ca aţi plecat de la aceeaşi treaptă. Aţi avut acelaşi “start”, aceeşi mentori, aceleaşi resurse puse la dispoziţie, etc.. Şi el sau ea a avansat mult mai abitir, tu nu. Nici în cazul acesta comparaţia nu este valabilă, deoarece omiţi să iei în calcul “ce este înăuntru” şi ce ceea ce face ca în mare parte, “maşinăria asta complexă” numită om, să avansenseze de-a lungul vieţii. Uiţi deci să te gândeşti la: conştient, subconştient, credinţele potenţatoare, credinţele limitative, nevoia de recunoaştere şi validare, abilităţi, afinităţi, pasiuni, caracter, educaţia de acasă, afecţiunea de care te-ai bucurat în copilărie, flexibilitatea sau exigenţa părinţilor, cât de mult ai fost încurajat sau criticat şi aşa mai departe. Uită-te deci cu interes la ceea ce se află ascuns în tine şi ceea ce te face cu adevarat să “ticăi” şi lasa-i pe alţii cu mecanismele, motivaţiile şi arderile lor. Învaţă să fii la volanul propriei maşinării şi vezi care sunt acele manave pe care este indicat să le eviţi şi care sunt condiţiile în care laşi fum în urma ta, de bun ce eşti :).

2. Nu este competiţie. Nu ne-am născut ca să ne luăm la întrecere de premii şi trofee, ci ca să ne descoperim adevăratul potenţial care se găseşte în noi şi să găsim căi şi metode ca să-l exprimăm în lume. Când te compari şi te compari şi te compari, este mult mai mult vorba despre ce zic şi ce fac alţii şi mult mai puţin despre tine. Întoarce-te înapoi la tine. Vine un moment în care realizezi că nu mai este nevoie să demonstrezi nimănui nimic, ca eşti suficient aşa cum eşti. Că nu trebuie să mai arunci cu banane în aer ca să binedispui lumea. Că propria ta prezenţă este de ajuns.

3. Uită-te cu atenţie la cum te simţi atunci când te compari. Este o experienţă care te ajută să fii mai bun? Îţi dă avânt şi elan creativ? Te face să te simţi bine cu tine? Îţi creşte calitatea vieţii? Din experienţa mea şi a altora, comparaţia cu ceilalţi îţi dă un sentiment de insuficient, de încă nu acolo, de “încă nu destul de bun”. Dar să zicem că pe tine te motivează să te compari cu alţii. Atunci te întreb. Când vei ştii să te opreşti sau să iei o pauză? Când este suficient? Ce vei face dacă într-o bună zi, când ai crezut că ai bătut şi depăşit toate recordurile în termeni de comparaţii, vei da peste cineva mai faimos, mai frumos, mai deştept, mai bogat? Omul asta te aşteptă imediat după colţ. Pentru că mereu va fi cineva mai cu moţ, mai într-un fel sau altul.

Ce ar fi să te uiţi mai mult la moţurile tale? La ceea te face să fii grozav? La reuşitele tale de până acum? La tot ceea ce te face pe tine tu? La suferinţele tale şi la felul în care te-au făcut omul de azi? La momentele în care ai reuşit să faci o piruetă în aer şi să te ridici elegant de jos?

Închei cu o poză mai mult decât sugestivă pentru punctul 1.

Nu te mai compara cu alţii

Nu te mai compara cu alţii

Cu drag,

Alina

(poză final de articol, poză header)

Dacă ți-a plăcut acest post, fericește-mă cu Like-ul tău la pagina de Facebook sau fă un gest frumos
și dă-l mai departe oricui crezi că îi este util. Sharing is caring! Mulțumesc pentru că ai trecut pe
aici și m-aș bucura să îți fi dat motive întemeiate ca să revii!