Dating

Dating

 

Phillipa Perry este un psihoterapeut britanic, recunoscută pentru cărţile scrise şi proiectele în care s-a implicat de-a lungul timpului. Un proiect pe care l-a început de curând este în colaborare cu cei de The Guardian. Oamenii sună şi îşi spun păsurile şi ceea ce îi preocupă, iar ea încearcă în câteva minute foarte condensate să ofere perspective diferite, iar acolo unde este cazul, un mic “kit” de supravieţuire.

Mi-a atras atenţia acest video în care de data aceasta suna un bărbat nesigur de cât de mult ar trebui să se implice într-un început de relaţie în care percepe femeia de lângă el caldă, prietenoasă, foarte atrăgatoare, însă cu insecurităţi emoţionale.

Iată câteva idei pe care le-am luat eu din video-ul acesta.

Ne suflecăm mânecile minţii şi ne apucăm să bifăm sau să tăiem frenetic din lista unde este descrisă minuţios acest personaj ideal pe care îl aşteptăm de-o viaţă. Trasăm inconştient exact ceea ce nu ne dorim între noi şi persoana din faţa noastră: un spaţiu impersonal.

Îl îndepărtăm pe celălalt studiindu-l, judecându-l, măsurându-l, etichetându-l. Ne lansăm încrâncenaţi într-o vânătoare frenetica de comori în care lista este cu mult mai importantă decât omul din faţa noastră. Ne poziţionăm de prea multe ori, într-un recruiter exigent şi exagerat.

Zic aşa, gândindu-mă cu amuzament dulce amărui la propriile mele date-uri. Să lăsăm pentru început lista acasă. Să râdem mai mult, să ne atingem mâinile, să ne privim prezenţi, să ne oferim unul altuia o experienţa umană, frumoasă, de care ne vom aminti cu drag, indiferent dacă va mai fi sau nu o a doua întâlnire. Să ne bucurăm de faptul că avem în faţa noastră un om cu totul nou, o lume întreagă de vise, de experienţe, de suferinţe, de bucurii.

Să vedem date-ul ca pe o plăntuţă asupra căreia în mod excepţional avem puteri fantastice şi noi decidem dacă azi îi va mai creşte o frunziliţă sau nu. Să nu ne grăbim. Să mergem în paşii propriului ritm. Să dansăm în doi. Aici şi acum. Să nu ne gândim la ce o să fie mâine, cine va suna primul, sau dacă omul din faţa noastră va fi acolo şi peste trei ani.

O ultimă idee. Să înţelegem că începutul oricărei cunoaşteri înseamnă pentru fiecare o scufundare inevitabilă într-o mare de proiecţii, de aşteptări, de iluzii, de imagini deformate, de condiţionări, de dorinţe şi de vise nerostite. Să avem răbdare cu noi şi cu celălalt pentru momentul în care o relaţie mult mai reală are şansa să se nască. Momentul în care eu te schimb pe tine, şi tu pe mine. Momentul în care învăţăm unul de la celălat. Momentul ăla în care pot să văd cine sunt eu lângă tine şi cum mă face asta un om mai bun.

Să aruncăm listele zic. Să ne luăm de mâini şi să ne privim. Să ne bucurăm de clipa asta unica pe care o împărtăşim amândoi. Aici. Acum. Două existenţe atât de trecătoare. Să celebrăm întâlnirea râzând.

Iar dacă ne decidem că vrem şi flori la mica noastră plantă, să avem răbdare atunci!

 

(sursă poză)

PS: Îţi mai recomand şi acest video despre toate acele lucruri pe care ţi-ar plăcea să nu le gândeşti la un date.

 

Dacă ți-a plăcut acest post, fericește-mă cu Like-ul tău la pagina de Facebook sau fă un gest frumos
și dă-l mai departe oricui crezi că îi este util. Sharing is caring :)! Mulțumesc pentru că ai trecut pe
aici și m-aș bucura să îți fi dat motive bune ca să revii!