Pastila pentru suferință

Pastila pentru suferință

 

Și dacă nu am mai fi așa de surprinși atunci când suferința ni se întâmplă și nouă? Dacă nu am mai fugi de ea? Dacă am vedea suferința, o stare naturală, care apare și dispare, de care nu ne-am mai ascunde în muncă, distrageri de tot felul, dependențe mai mici sau mai mari, discuții de se despică firul în paișpe’, analize interminabile și raționalizări diverse?

Dacă nu ne-am mai considera vinovați nici pe noi si nici pe alții pentru ceea ce ni se întâmplă? Dacă pur și simplu am accepta faptul că da, suferința face și ea parte din viață, așa cum face parte bucuria, pasiunea, dragostea, extazul, speranța sau dorința.

Întreaga rezistența pe care o trăim atunci când nu acceptam în prima fază ceea ce ni se întâmplă, atunci când “nu este drept”, nu face decât să mai creeze un strat în plus de durere, angoasă, adică de extra suferință.

Iată trei idei despre cum ne putem gestiona mai bine suferințele atunci când ele inevitabil apar în viața noastră, un mix de idei proprii și concluzii extrase din cartea Arta fericirii, manual de viață, în care Haword C. Cutler îl intervievează pe Dalai Lama.

Cât de mult va cântări “drama” de azi, în aceeași zi de anul viitor?

Cu excepții evidente (boală gravă, deces), problemele în sine nu cauzează neapărat suferința. Ci, ceea ce interpretăm, concluzionăm și analizăm noi, întreaga suită de proiecții cu care brodăm o problemă, ne cauzează suferința. Recomandarea lui Dalai Lama este sa ne flexibilizăm mintea pe cât se poate și să încercăm să privim aceeași problemă din cât mai multe unghiuri, concentându-ne pe cât se poate pe găsirea de soluții. Tot Dalai Lama ne amintește că de multe ori noi suntem cei care sporim suferința prin faptul că suntem cu mult prea sensibili, luând totul personal și reacționând la lucruri mult prea mărunte.

Sunt cu siguranță zile cu încărcătură emoțională, cu suferință mentală și psihică, chiar și fizică, întâmplate undeva anul trecut, de care nici tu și nici eu nu ne mai amintim. Sunt șterse complet din mintea noastră, deși pe moment, păreau situații excepționale și fără ieșire.

Să ne întrebăm atunci mai des atunci cât de important este incidentul și “drama X” de azi, pentru fix aceeași zi de peste un an. Ne va mai influența tot așa de mult? Vom suferi la fel? Vom vedea lucrurile la fel de dramatic?

Acțiunea vindecă frica

Budiștii cred în karma, adică în faptul că experiențele din trecutul unei persoane (inclusiv cele din vieți anterioare)  îi pot influența mersul prezent al vieții. Dalai Lama o spune însă foarte tranșant – a da vina pe karma pentru tot ceea ce nu ne “iese” în momentul prezent este un act de iresponsabilitate și de neimplicare în propria viața. Tot el spune ca de fapt, karma înseamnă acțiune, fiind un proces foarte activ și că viitorul este determinat în mare măsură de deciziile pe care le luăm azi, aici și acum. Sau, cum spunea un amic de-al meu “Acțiunea vindecă frica!”.

Așadar, fii responsabil pentru propria ta suferință. Privește-o ca pe un tablou din mai multe unghiuri. Fii deschis sa îți vezi propriul chip reflectat în umbrele ei și acceptă astfel faptul ca pentru moment ești acolo, parte din acea imagine. Acționează, dă acel telefon, cere ajutorul, caută resurse, pune-ți toată puterea, creativitatea și dorința la un loc pentru a găsi o cale de ieșire din suferință.

Suferința este o stare naturală și nu una anormală

Mă întorc la întrebările de la început în care te provocam, dacă nu o faci deja, să vezi suferința ca făcând parte din ospățul vieții, la aceeași masă cu bucuria, surâsul, îndrăgostirea sau relaxarea.

În cartea despre care ți-am spus mai sus, sunt studii făcute de oamenii de știință care atrag atenția asupra faptului că, în societatea modernă occidentală, cei mai mulți dintre oameni trec prin viață cu convingerea fermă că viața este un loc plăcut, că viața este în mare parte dreaptă ți că ei sunt oameni buni, cărora merită să li se întâmple cu precădere lucruri bune. Seligman în cartea lui “Optimismul se învață” aduce multe dovezi tot științifice care confirmă că o altfel de abordare este una care permite accesul la o viață mai fericită și mai sănătoasă, de exemplu, fața de cei pesimiști.

Avem deci multe motive și dovezi pentru a cultiva o stare de optimism, de încredere în noi și în propria soartă, de bine, cât mai mult bine!

Problema însă, apare atunci când suferința în mod inevitabil se face prezentă, punând piedici dure acestei credințe. În acest context, chiar și o mică traumă ne poate produce deraieri masive, tocmai pentru incoerența pe care o trăim și angoasa de a nu putea fi consistenți cu proiecțiile pozitive și optimiste despre viață pe care ni le-am făcut.

Iar dacă vom considera suferința de orice formă drept fiind ceva neconform, nefiresc și nepotrivit, nu va dura mult până când vom începe să căutăm vinovați. În exterior pe “ei” sau așa zișii dușmani, sau în interior, găsindu-ne pe noi înșine cei mai mari vinovați pentru tot ceea ce trăim. Ori acest proces continuu de găsire de vinovați și de mentalitate de “victimă” căreia i s-au întâmplat nedreptăți, nu face decât să sporească suferința și mai mult. 

Închei, cu un citat din carte subliniat și colorat, tocmai pentru a-l găsi mai ușor și a nu uita că pentru a putea avea o relație constructivă cu suferința, totul pleacă de la acceptare, asumare și acțiune concretă:

“[…] atât timp cât vedem suferința ca pe o stare nenaturală, ca pe o condiție anormală de care ne temem, pe care o evităm și o respingem, nu-i vom smulge din rădăcină cauzele și nu vom avea o viață mai fericită.”

Să ne deschidem deci sufletul în fața suferințelor, să fim curioși să aflăm ce au să ne învețe, și să le respectăm pentru faptul că, de cele mai multe ori, ne sunt cei mai buni profesori.

Cu drag,

Alina

(sursă poză)

Dacă ți-a plăcut acest post, m-ar bucura Like-ul tau la pagina de Facebook sau fă un gest frumos
și dă-l mai departe oricui crezi că îi este util. Sharing is caring! Mulțumesc pentru că ai 
trecut pe aici și m-aș bucura să îți fi dat motive bune ca să revii!