Tocmai am revăzut filmuletul lui John Cleese despre creativitate. Daca nu l-ai văzut și ești în cătarea de soluții creative, cred ca este o investiție extrem de valoroasa pentru cele 30 de minute și puțin cât durează. Și o să-ți spun de ce în rândurile de mai jos.

John Cleese își începe discursul într-un mod foarte creativ și plin de umor, anunțând de la început o concluzie controversată: este la fel de inutil sa ți se explice ce este creativitatea, pe cât de inutil este sa ți se explice muzica lui Mozart sau tablourile lui Von Gogh.

Totuși, în cei 25 de ani pe care i-a investit încercând să înțeleagă ce face diferența între oameni în ce privește gradul de creativitate la care pot ajunge, a găsit o “formulă” pe care o poți pune în aplicare atunci când vrei să găsești un răspuns creativ la o problemă pe care o ai.

Rețeta este mult mai simplă decât te-ai fi gândit inițial. Ai nevoie doar de:

1. Spațiu

2. Timp

3. Timp (da, tot timp)

4. Încredere în tine

5. Umor

 

Să le luăm pe rând.

1. Cleese explică că atunci când operăm la nivelul de luare a deciziilor creative, ar trebui să fim într-un “open mode“, adică să fim cât se poate de deschiși și de curioși, să explorăm, să ne jucăm cu idei, să ne lăsăm să visăm și cel mai important, să nu spunem “nu”.

Trebuie deci să ieșim din încordare, sau din “close mode” cum tot el povestește. Adrenalina și starea de acțiune în care suntem atunci când facem ca lucrurile să se întâmple, nu sunt potrivite cu creativitatea.

În schimb, ai nevoie de o altă stare decât de exemplu cea de execuție a unui planul de acțiune. Starea aceasta, alta, are nevoie de un spațiu numai al tău (adică tu cu tine, în parc pe o bancă mai izolată, la birou, pe canapea sau pe fotoliu).

2. Apoi, pentru a putea ajunge sa gândești creativ în acest spațiu mai ai nevoie de ceva și anume, de timp.

Un timp care sa delimiteze clar începerea și finalizarea spațiului asta de gândire. Altfel, fără această încadrare temporară, experiența pe care o trăim nu s-ar diferenția cu nimic de restul celorlalte experiențe de peste zi.

Un spațiu și un timp care începe și se termină și în care ești tu cu tine și atât. Orice te-ar putea perturba este închis sau redus la tăcere (telefoane puse pe silent, închis Facebook-ul, încuiat ușa, sign off Skype, gtalk, messenger, etc.).

Cleese numește acest spațiu o oaza de liniște, dar mai ales unul în care nu faci ceva anume (de aici și greutatea), ci unul în care ești doar tu cu tine și îți permiti să fii, să te joci, să experimentezi.

Ce se întâmplă în realitate? Nici nu ai început bine să te bălăcești în oaza asta de liniște, că deja începe să ți se învârtă elicea de gânduri, mai, mai să decolezi, nu alta.

stai că ai de trimis trei mail-uri                                                                 chiar acum ți-e foame

nu ai răspuns la invitația aia de pe Facebook și te gândești că nu vei mai găsi locuri dacă te duci direct la eveniment                  

trebuie să dai acel telefon important                        speri să nu vină prietena mai devreme de la muncă ca să nu te deranjeze

                                                                  mai ai un document de finalizat pentru muncă

facturile la gaz au rămas neplătite de o lună                    oricum tot ce faci aici o să fie până la urmă o mare pierdere de timp

 

Cu alte cuvinte, tot învârți manivela de gânduri și începi să te simți vinovat pentru tot ceea ce ar fi trebuit făcut până la acest moment și nu este.

Până la urmă ar trebui să muncești acum și nu să stai cu ochii pe pereți și să gândești. Îți spui apoi că treaba asta cu gânditul și creativitatea ar trebui să vină după ce ai terminat tot ceea ce ai de făcut, până la urmă tu nu ai timp de pierdut…

3. Și din acest motiv, intervine aici al treilea element. Mai ai nevoie să înghiți încă o felie de timp ca să poți să lași toate aceste gânduri să treacă fără sa reacționezi.

Cleese spune ceva revoluționar: “Gândește-te puțin. Nu cumva este cu mult mai ușor să treci acum la acțiune și să faci toate acele lucruri mărunte și neimportante pe care știi deja că le poți face, în loc să-ți aloci timp și să faci lucrurile cu adevărat importante, cum este de exemplu, să gândești?”. 

Ba da este. Sau cum s-ar spune, mintea leneșă are mereu ceva de făcut. De făcut, nu de gândit!

Și are mare dreptate. Pentru că, atunci când gândești, experimentezi.  Deci nu știi la ce rezultat vei ajunge sau dacă vei ajunge, sau ce vei simți, sau ce concluzie te va speria sau poate chiar panica. Deci poate fi disconfortant și înfricoșător. De aici și evitarea conștientă sau mai puțin conștientă de a petrece timp singuri, reflectând. De aici și fuga către contact, relații, munca care să ne ocupe tot timpul.

4. Din acest motiv, cel de-al patrulea ingredient este încrederea în tine.  poți să îți dai voie ca în acest spațiu să nu greșești, să nu te consideri penibil, sau că te faci de râs.

Orice idee pe care o ai, chiar una prostuță la prima vedere, poate să susțină trecerea către o idee într-adevăr genială.

Ce face un copil pe care îl lași să se joace? Strică, construiește, rupe, lipește, însă nimic din ceea ce face sau desface nu este degeaba, totul face pare dintr-o construcție.

Deci, revenind înapoi la tine. În spațiul asta, te joci. Cum ai putea sa greșești?

5. La final, trebuie să mai faci rost de ceva. De puțin umor. Glumind, luându-te peste picior, văzând partea amuzantă a lucrurilor, ceea ce poate fi haios și denaturat, te afli chiar pe terenul cel mai propice ca să se nască o idee creativă.

Până la urmă, creativitatea are o mare asemănare cu umorul. O glumă, un banc, un moment de amuzament, nu sunt altceva decât alăturarea a doua contexte total diferite care generează ceva complet nou, creativ și plin de originalitate.

Câteva gânduri de final

Gradul de creativitate în viața oamenilor nu este dat de IQ, ci de gradul de disconfort la care sunt dispuși să se expună, mai ales atunci când nu știu rezolvarea la o problemă și aleg totuși să stea cu ea.

Atunci când simți acea senzație de frustrare, neliniște, agitație interioară pentru ceea ce nu știi, este de bine. Nu fugi de aceste trăiri într-o acțiune de moment.

Ar fi cu mult mai simplu să alegi o prima soluție care îți vine în minte și să treci la acțiune. Alege însă conștient să nu o faci. Alege să mai stai puțin cu problema, doar tu și ea. Nu încerca să o rezolvi, accept-o doar, ia-o deoparte, definește-i limitele, simte-o în corp, în minte, în inimă și stai puțin cu ea.

Este promisiunea lui Cleese ca în acest spațiu în care te împrietenești cu problema (și nu încerci cu orice preț să o rezolvi), se nasc idei care te vor lovi mâine sub duș, pe munte, în timp ce îți legi șireturile la bocanci sau pe final de zi, atunci când îți bei ceaiul seara, sau ai veni obosit de la o milongă.

Să avem așadar succes și la gândit, nu numai la făcut!

(sursă poză)

 

Dacă ți-a plăcut acest post, m-ar bucura Like-ul tau la pagina de Facebook sau fă un gest frumos
și dă-l mai departe oricui crezi că îi este util. Sharing is caring! Mulțumesc pentru că ai 
trecut pe aici și m-aș bucura să îți fi dat motive bune ca să revii!